Hipertensiunea sau presiunea mare a sângelui

Hipertensiunea este una dintre principalele cauze ale bolii cardiace coronariene şi a eşecului congestiv cardiac. O altă consecinţă a hipertensiunii este, în destul de multe cazuri, atacul vascular cerebral. Hipertensiunea apare de cele mai multe ori fără nici un simptom prealabil. Hipertensiunea este o boală cauzată de creşterea presiunii sângelui arterial. Sângele curge prin vasele de sânge ale corpului uman, exercitând o presiune asupra pereţilor vasului. Când inima se contractă în ciclul său de pompare a sângelui ,presiunea sângelui atinge un maxim. Această presiune este numită presiune sistolică. Presiunea sângelui atinge valoarea cea mai joasă atunci când inima este în repaus, relaxată. Aceasta este numită presiune
diastolică a sângelui.

Presiunea normală a sângelui este in jur de 120/80 mm Hg pentru o persoană considerată sănătoasă din punct de vedere medical. Nu exista nici o marjă de siguranţă in afara acestei valori. Orice altă valoare în afara celei considerate normale ar trebui să constituie un motiv de îngrijorare. Dacă presiunea sistolică şi cea diastolică depăşeşte în mod constant valoarea de 140/90 mm Hg, spunem că persoana are hipertensiune arterială şi are nevoie de îngrijire medicală. Valori mai mari de 160/95 sunt considerate valori periculoase.

Nivelul presiunii sângelui variază in funcţie de factorii discutaţi mai jos.
1. Aşa cum am descris şi mai sus, mişcarea sângelui in vasele de sânge produce presiune. Această presiune creşte in funcţie de rezistenţa dată de micşorarea circumferinţei interioare a arterei.
2. Cantitatea de sânge pe care inima trebuie să o pompeze într-o anumită perioadă de timp şi volumul total de sânge al organismului sunt de asemenea factori relevanţi. Cantitatea de sânge cu fiecare contracţie a inimii variază în funcţie de tensiunea mentală, nevoile fiziologice ale organismului datorită mişcării fizice si mulţi alţi factori.
3. Hormonii produşi de diferitele glande ale organismului şi enzimele produse de către rinichi, cauzează contracţia vaselor de sânge, creşterea presiunii sanguine, producând astfel modificări cardiovasculare si prin acestea modificând nivelul presiunii sângelui.
Din nefericire, orice insuficienţă a factorilor generali descrişi mai sus duce la creşterea presiunii sangvine.

Următoarele categorii sunt mai afectate de creşterea presiunii sangvine decât altele.
1. Bărbaţii cu vârsta mai mare de 45 ani decât femeile din aceeaşi categorie.
2. Persoanele supraponderale. În cazul acestora, inima trebuie să pompeze o cantitate mai mare de sânge proporţională cu masa corporală şi talia organismului decât în cazul unei persoane cu o masă corporală normală. Cordul efectuează munca suplimentară, care duce la o tensiune mult mai mare.
3. Copiii ai căror părinţi au avut probleme de presiune crescută a sângelui.
4. Persoanele care folosesc în exces sarea alimentară, alimentele conservate în saramură, carne procesată, supele şi brânzeturile conservate, ketchup, sos de soia, etc. Sodiul din mâncare produce retenţie excesivă de fluid în organism, prin aceasta crescând volumul total de sânge pe care inima trebuie să-l pompeze şi astfel şi
presiunea sangvină.
5. Folosirea anticoncepţionalelor.
6. Fumătorii. Nicotina produce îngustarea şi constricţia arterelor, ducând astfel la creşterea presiunii sangvine.

Consecinţele presiunii ridicate a sângelui sunt multe si nici una plăcută. În primul rând pereţii arterelor devin subţiri şi rigizi. Aceasta este o situaţie nefericită, deoarece odată iniţiat şi ajuns într-un stadiu avansat acest proces este ireversibil. Pe măsură ce arterele devin mai rigide iar volumul acestora se micşorează, trecerea lină si regulată a sângelui este afectată în mod nefavorabil. Muşchii inimii sunt supuşi unei tensiuni şi încordări excesive şi astfel devin extenuaţi. Se pot deteriora şi ceda. Mai mult, cantitatea de oxigen către cord şi creier este substanţial redusă. Din punct de vedere medical, această stare este cunoscută ca arterioscleroză coronară. În debutul bolii o persoană poate avea arterele rigide şi îngustate, şi cu toate acestea să nu aibă nici o manifestare la nivel fizic. Cordul este supus tensiunii şi încordării, datorită faptului că încearcă să compenseze cantitatea tot mai scăzută de sânge şi oxigen care trece prin arterele îngustate. Aceasta duce la criza cardiacă.

Eşecul congestiv cardiac este de asemenea rezultatul presiunii ridicate a sângelui. Dacă o parte semnificativă a muşchiului cardiac este deteriorată, sângele se adună, se redirecţionează, spre plămâni si extremităţi. Aceasta duce la o inundare a sistemului circulator cu sânge care nu mai este pompat în mod corect şi astfel se produce congestia. Eşecul congestiv cardiac este rezultatul mai multor cauze, însă cea mai semnificativă este hipertensiunea. În această situaţie inima este obligată să pompeze împotriva unei rezistenţe crescute datorită hipertensiunii si vrând nevrând cedează.

Una dintre consecinţele cele mai grave ale hipertensiunii este atacul vascular cerebral care duce la lezarea funcţionării creierului. Presiunea crescută a sângelui îngreunează funcţionarea eficientă a vaselor de sânge fragile. Creierul nu este hrănit în mod adecvat de sistemul circulator. Sângele care ajunge la creier cu o presiune mult mai ridicată decât cea normală, deteriorează peretele intern (care este foarte sensibil) al arterelor. Astfel, se formează un depozit de plăci, mult mai repede decât în mod normal. Vesele de sânge îşi pierd elasticitatea. Într-un limbaj profan putem spune că “cu cât ţevile sunt mai defecte si ruginite, cu atât este mai mare riscul de producere a unui blocaj brusc al ţevii”. În cazul nostru blocajul ar incapacitatea trecerii sângelui prin artere. Astfel pacientul poate suferi un atac care îi poate fi chiar fatal.

Hipertensiunea poate cauza congestie la nivelul plămânilor. Respiraţia se scurtează, iar pacientul dezvoltă tuse. Presiunea mare a sângelui afectează rinichii, încetinindu-le funcţia.Ca rezultat sângele reţine mai multă sare şi apă. Dar aceasta la rândul ei duce la creşterea presiunii sângelui. Astfel acest proces devine un cerc vicios. Pentru a reduce presiunea mare a sângelui, un fumător trebuie să renunţe la fumat. Oricare ar fi leziunile produse la nivelul vaselor de sânge, există posibilitatea remedierii cu timpul. Dar dacă nicotinei îi este permis să-şi continue efectele dăunătoare prin constricţia vaselor de sânge şi accentuarea presiunii sângelui, nu se poate obţine nici o ameliorare. Chiar şi tratamentul medicamentos îşi pierde eficacitatea.

Raţia alimentară de sare ar trebui să fie redusă. Ar trebui să se renunţe la sarea de masă, iar cantitatea de mâncare procesată dramatic redusă sau eliminată în totalitate din meniu. De asemenea ar trebui să se renunţe şi la sosuri şi ketchup. Persoanele care sunt supraponderale ar trebui să facă un efort sincer de reducere a greutăţii. Chiar dacă toate aceste reguli sunt mai uşor de spus, decât de urmat, nu există nici o altă cale. Pierderea în greutate se poate realiza numai prin controlul adecvat al dietei şi prin exerciţiu fizic regulat, rezonabil ţi care să nu obosească organismul.

Cu toate acestea nu se poate evita urmarea unui tratament medicamentos. Sunt disponibile un număr mare de medicamente puternice pentru reducerea presiunii sângelui, cu toate că în mod clar au şi foarte multe efecte secundare. Dar e mai bine să tratezi hipertensiunea cu medicamente puternice, decât să duci o viaţă în care în fiecare minut există riscul să înfrunţi situaţii periculoase. Tratamentul simptomatic în concordanţă cu sistemul homeopatic de medicină / tratament este foarte util şi nu are efecte secundare.