13 ianuarie 2013

Otetul de mere, remediu si dieta

Otetul de mere este cunoscut si ca o reteta magica de slabit. Aceasta dieta nu este demonstrata stiintific si nici nu are la baza un algoritm complex pentru calculul caloriilor. Cura de slabire cu otet de mere este ca si un remediu naturist, care s-a pastrat de-a lungul timpului. Substantele care sunt continute de otetul de mere, acidul acetic, vitaminele B6 si C, fierul si magneziu ajuta la arderea grasimilor si intr-o perioada foarte scurta reduc tesutul adipos de pe solduri si talie. Mai multe detalii despre dieta cu otet de mere gasiti AICI.

Dieta cu otet de mere este foarte usor de tinut si mai ales, nu implica nici costuri foarte mari. Reteta cea mai consacrata de care toata lumea a auzit este aceea ca tot ce trebuie sa faci este sa dizolvi 2 linguri de otet de mere si putina scortioasa intr-o cana de apa. Bea aceasta potiune inainte de fiecare masa de pranz si de seara, putin cate putin. Aceasta bautura iti va reduce pofta de mancare, iar datorita pectinei care este continuta de mere, se va regla absortia de grasimi si de glucide din organism. Important in aceasta dieta este faptul ca trebuie sa ai 3 mese in fiecare zi si sa tii cont pe cat se poate si de orele cand mananci.

Desi nu este demonstrat stiintific acest regim, specialistii sustin totusi ca pierderea in greutate se face treptat. Otetul de mere te ajuta slabesti rapid, dar nu un numar foarte mare de kilograme. Rezultate incep sa apara inca din prima saptamana. Cu ajutorul dietei cu otet de mere slabesti 1 kilogram in doua saptamani. Insa metabolismul se modifica, arderile vor fi mai rapide si in acest fel ai rezolvat problema kilogramelor pe viitor.

Pe langa faptul ca te ajuta sa slabesti, otetul de mere ajuta la tratarea mai multor afectiuni ale corpului. Printre numeroasele boli la care este benefica aceasta licoare se numara: migrene, afectiuni hepato-biliare, constipatiile, alergiile. La fel ca si in cazul dietei se dizolva 2 linguri de otet de mere intr-o cana cu apa, dar cu putina miere. Cu totii am trecut cand eram mici prin frectii cu otet atunci cand nu ne-a picat bine un aliment.

Daca te-ai hotarat sa urmezi cura de slabire cu otetul de mere e important sa stii ca trebuie sa faci si sport. Cel putin 30 de minute de misca in fiecare pentru a stimula organismul si pentru a-ti tonifia musculatura.

Hipertensiunea sau presiunea mare a sângelui

Hipertensiunea este una dintre principalele cauze ale bolii cardiace coronariene şi a eşecului congestiv cardiac. O altă consecinţă a hipertensiunii este, în destul de multe cazuri, atacul vascular cerebral. Hipertensiunea apare de cele mai multe ori fără nici un simptom prealabil. Hipertensiunea este o boală cauzată de creşterea presiunii sângelui arterial. Sângele curge prin vasele de sânge ale corpului uman, exercitând o presiune asupra pereţilor vasului. Când inima se contractă în ciclul său de pompare a sângelui ,presiunea sângelui atinge un maxim. Această presiune este numită presiune sistolică. Presiunea sângelui atinge valoarea cea mai joasă atunci când inima este în repaus, relaxată. Aceasta este numită presiune
diastolică a sângelui.

Presiunea normală a sângelui este in jur de 120/80 mm Hg pentru o persoană considerată sănătoasă din punct de vedere medical. Nu exista nici o marjă de siguranţă in afara acestei valori. Orice altă valoare în afara celei considerate normale ar trebui să constituie un motiv de îngrijorare. Dacă presiunea sistolică şi cea diastolică depăşeşte în mod constant valoarea de 140/90 mm Hg, spunem că persoana are hipertensiune arterială şi are nevoie de îngrijire medicală. Valori mai mari de 160/95 sunt considerate valori periculoase.

Nivelul presiunii sângelui variază in funcţie de factorii discutaţi mai jos.
1. Aşa cum am descris şi mai sus, mişcarea sângelui in vasele de sânge produce presiune. Această presiune creşte in funcţie de rezistenţa dată de micşorarea circumferinţei interioare a arterei.
2. Cantitatea de sânge pe care inima trebuie să o pompeze într-o anumită perioadă de timp şi volumul total de sânge al organismului sunt de asemenea factori relevanţi. Cantitatea de sânge cu fiecare contracţie a inimii variază în funcţie de tensiunea mentală, nevoile fiziologice ale organismului datorită mişcării fizice si mulţi alţi factori.
3. Hormonii produşi de diferitele glande ale organismului şi enzimele produse de către rinichi, cauzează contracţia vaselor de sânge, creşterea presiunii sanguine, producând astfel modificări cardiovasculare si prin acestea modificând nivelul presiunii sângelui.
Din nefericire, orice insuficienţă a factorilor generali descrişi mai sus duce la creşterea presiunii sangvine.

Următoarele categorii sunt mai afectate de creşterea presiunii sangvine decât altele.
1. Bărbaţii cu vârsta mai mare de 45 ani decât femeile din aceeaşi categorie.
2. Persoanele supraponderale. În cazul acestora, inima trebuie să pompeze o cantitate mai mare de sânge proporţională cu masa corporală şi talia organismului decât în cazul unei persoane cu o masă corporală normală. Cordul efectuează munca suplimentară, care duce la o tensiune mult mai mare.
3. Copiii ai căror părinţi au avut probleme de presiune crescută a sângelui.
4. Persoanele care folosesc în exces sarea alimentară, alimentele conservate în saramură, carne procesată, supele şi brânzeturile conservate, ketchup, sos de soia, etc. Sodiul din mâncare produce retenţie excesivă de fluid în organism, prin aceasta crescând volumul total de sânge pe care inima trebuie să-l pompeze şi astfel şi
presiunea sangvină.
5. Folosirea anticoncepţionalelor.
6. Fumătorii. Nicotina produce îngustarea şi constricţia arterelor, ducând astfel la creşterea presiunii sangvine.

Consecinţele presiunii ridicate a sângelui sunt multe si nici una plăcută. În primul rând pereţii arterelor devin subţiri şi rigizi. Aceasta este o situaţie nefericită, deoarece odată iniţiat şi ajuns într-un stadiu avansat acest proces este ireversibil. Pe măsură ce arterele devin mai rigide iar volumul acestora se micşorează, trecerea lină si regulată a sângelui este afectată în mod nefavorabil. Muşchii inimii sunt supuşi unei tensiuni şi încordări excesive şi astfel devin extenuaţi. Se pot deteriora şi ceda. Mai mult, cantitatea de oxigen către cord şi creier este substanţial redusă. Din punct de vedere medical, această stare este cunoscută ca arterioscleroză coronară. În debutul bolii o persoană poate avea arterele rigide şi îngustate, şi cu toate acestea să nu aibă nici o manifestare la nivel fizic. Cordul este supus tensiunii şi încordării, datorită faptului că încearcă să compenseze cantitatea tot mai scăzută de sânge şi oxigen care trece prin arterele îngustate. Aceasta duce la criza cardiacă.

Eşecul congestiv cardiac este de asemenea rezultatul presiunii ridicate a sângelui. Dacă o parte semnificativă a muşchiului cardiac este deteriorată, sângele se adună, se redirecţionează, spre plămâni si extremităţi. Aceasta duce la o inundare a sistemului circulator cu sânge care nu mai este pompat în mod corect şi astfel se produce congestia. Eşecul congestiv cardiac este rezultatul mai multor cauze, însă cea mai semnificativă este hipertensiunea. În această situaţie inima este obligată să pompeze împotriva unei rezistenţe crescute datorită hipertensiunii si vrând nevrând cedează.

Una dintre consecinţele cele mai grave ale hipertensiunii este atacul vascular cerebral care duce la lezarea funcţionării creierului. Presiunea crescută a sângelui îngreunează funcţionarea eficientă a vaselor de sânge fragile. Creierul nu este hrănit în mod adecvat de sistemul circulator. Sângele care ajunge la creier cu o presiune mult mai ridicată decât cea normală, deteriorează peretele intern (care este foarte sensibil) al arterelor. Astfel, se formează un depozit de plăci, mult mai repede decât în mod normal. Vesele de sânge îşi pierd elasticitatea. Într-un limbaj profan putem spune că “cu cât ţevile sunt mai defecte si ruginite, cu atât este mai mare riscul de producere a unui blocaj brusc al ţevii”. În cazul nostru blocajul ar incapacitatea trecerii sângelui prin artere. Astfel pacientul poate suferi un atac care îi poate fi chiar fatal.

Hipertensiunea poate cauza congestie la nivelul plămânilor. Respiraţia se scurtează, iar pacientul dezvoltă tuse. Presiunea mare a sângelui afectează rinichii, încetinindu-le funcţia.Ca rezultat sângele reţine mai multă sare şi apă. Dar aceasta la rândul ei duce la creşterea presiunii sângelui. Astfel acest proces devine un cerc vicios. Pentru a reduce presiunea mare a sângelui, un fumător trebuie să renunţe la fumat. Oricare ar fi leziunile produse la nivelul vaselor de sânge, există posibilitatea remedierii cu timpul. Dar dacă nicotinei îi este permis să-şi continue efectele dăunătoare prin constricţia vaselor de sânge şi accentuarea presiunii sângelui, nu se poate obţine nici o ameliorare. Chiar şi tratamentul medicamentos îşi pierde eficacitatea.

Raţia alimentară de sare ar trebui să fie redusă. Ar trebui să se renunţe la sarea de masă, iar cantitatea de mâncare procesată dramatic redusă sau eliminată în totalitate din meniu. De asemenea ar trebui să se renunţe şi la sosuri şi ketchup. Persoanele care sunt supraponderale ar trebui să facă un efort sincer de reducere a greutăţii. Chiar dacă toate aceste reguli sunt mai uşor de spus, decât de urmat, nu există nici o altă cale. Pierderea în greutate se poate realiza numai prin controlul adecvat al dietei şi prin exerciţiu fizic regulat, rezonabil ţi care să nu obosească organismul.

Cu toate acestea nu se poate evita urmarea unui tratament medicamentos. Sunt disponibile un număr mare de medicamente puternice pentru reducerea presiunii sângelui, cu toate că în mod clar au şi foarte multe efecte secundare. Dar e mai bine să tratezi hipertensiunea cu medicamente puternice, decât să duci o viaţă în care în fiecare minut există riscul să înfrunţi situaţii periculoase. Tratamentul simptomatic în concordanţă cu sistemul homeopatic de medicină / tratament este foarte util şi nu are efecte secundare.


04 ianuarie 2013

Apoplexie - simptome si remedii

Pierdere bruscă a funcţiilor organismului din cauza ruperii sau blocării vaselor sanguine cerebrale. Afecţiunea este serioasă, bruscă. Este provocată de leziuni cerebrale. Apoplexia mai este numită şi “şoc”. Este o hemoragie din arterele cerebrale. La un moment dat se formează cheaguri. Simptomele variază în concordanţă cu porţiunea afectată din creier.

Simptome Apoplexie


● Paralizie sau slăbiciune a părţii stângi a feţei, a braţului stâng şi piciorului stâng.
● Apoplexie din cauza unui traumatism fizic. Capul este fierbinte şi corpul rece.
○ Senzaţie dureroasă şi durere surdă în tot corpul.
○ Este primul remediu când cauza este traumatismul.
● Pupile dilatate, puls mic şi rapid. Roşeaţă mare a feţei şi congestie cerebrală.
○ Atacuri violente, bruşte, acute. Apar şi dispar brusc.
○ Congestie acută. Excitare furioasă.
○ Expunere la aer rece.

● Paralizie sau slăbiciune pe partea dreaptă a feţei, braţului şi piciorului drept. Paralizie însoţită de dificultate în vorbire, scriere, sau înţelegerea vorbirii.
○ Paralizia muşchilor deglutiţiei, limbii, corzilor vocale, pleoapelor, feţei, vezicii urinare şi extremităţilor.
● Paralizie facială stângă.
● Un remediu excelent pentru apoplexie cerebrală.
○ Pupile dilatate. Poate fi paralizie de o singură parte. Mandibula cade. Pacientul intră în comă. Faţa este roşu-închis.
○ Puls lent şi greoi.
● Formare de cheaguri sau hemoragie cu H.T.A.; arterioscleroză sau boli cardiace.
○ Ameliorat când se odihneşte sau în aer liber.
○ Agravat de mişcare.

Remedii / Potenţă

● Allium Cepa 200 CH
● Arnica 200 CH, 1 M
● Belladonna 200 CH în debut brusc 30 CH la 15’ până cedează atacul
● Causticum 10 M
● Lachesis 200 CH
● Opium 1 M
● Strychnia Phosph 30 CH





Abces cerebral

Destul de des sunt cauzate de atacuri bruşte de otită medie. Dar pot fi şi alte motive. Pacientul are cefalee dimineaţa devreme, agravat când se întinde în pat. Greaţă. Febra apare când s-a format puroiul. Abcesul cerebral este o problemă serioasă. Cel mai bun ajutor medical ar trebui să fie oferit de:

Simptome dinstincte

Abces cerebral format ca rezultat al unui traumatism.
○ Primul remediu pentru contuzie.
● Simptomele apar rapid. Dureri pulsatile şi arzătoare.
○ Dureri ca de tragere în ureche medie şi externă. Otită medie.
○ Durerea poate provoca delir.
● Abcesul provoacă o percepţie difuză şi o pierdere de memorie. Pacientul este depresiv, confuz sau trist.
○ Vertij auditiv.
○ Sângele se scurge din urechi.
● Puroiul este pe cale să se formeze sau s-a format. Poate aparea febra.
○ Eliminări de puroi fetid din urechi cu dureri săgetătoare.
● Inflamaţia urechi medii poare duce la abces.
○ Un remediu cu recunoscute puteri antiseptice.

Remediu / Potenţă

● Arnica 200 CH, 1M
● Belladonna 20 CH
● Crotalus 200 CH
● Hepar Sulphur 200 CH
● Myristica 200 CH







03 ianuarie 2013

Controlul dietei in timpul tratamentului homeopat

O dietă regulată şi bine aleasă este importantă pentru o persoană bolnavă la fel de mult ca şi pentru o persoană sănătoasă. Pe când puţini dintre noi trăiesc ca să mănânce, majoritatea mănâncă ca să trăiască. Calitatea vieţii depinde de o alimentaţie echilibrată, corect aleasă, nutritivă, curată şi sănătoasă. Corpul nostru are nevoie de mâncare hrănitoare pentru a trăi şi a fi sănătos, pentru a repara ce este uzat şi rupt, de a alimenta metabolismul şi mişcările, de a energiza activităţile noastre fizice şi de a menţine capabilităţile noastre mentale.

Şi pentru că mâncarea face un corp sănătos, importanţa ei creşte în hrănirea corpului bolnav pentru a se însănătoşi. În boală o dietă corectă urmează remediul aşa cum ziua urmează nopţii. Cele două sunt complementare. Una nu poate lucra fără cealaltă. La un moment dat ne putem lipsi de remediu, dar nu şi de mâncare. Flacăra vieţii nu poate fi menţinută fără alimentaţie.

Controlul selectiv al dietei este necesar în timpul diferitelor tipuri de boală astfel încât sistemul care a fost slăbit să poată fi fortificat. Ulterior, este posibil ca pacientul să poată mânca şi digera orice fel de mâncare. Deci stabilirea unei diete pentru o persoană bolnavă este întotdeauna necesară.


Pe durata tratamentului homeopat, stabilirea dietei trebuie făcută nu numai pentru motivele de mai sus, ci şi datorită dozelor infinitezimale ale remediului. Un remediu potenţat acţionează asupra sistemului uman prin crearea unei reacţii de restabilizare a sănătăţii şi de luptă împotriva bolii în proporţie infinitezimală. Din această cauză, administrarea oricărei alte substanţe care ar putea avea o acţiune medicamentoasă, în formă pură sau în cantităţi mari, ar anula sau acoperi efectul dozei homeopate.


Fiecare familie trebuie să facă faţă unei dileme când alimentează o persoană bolnavă. Cum să-i facă pe plac şi totuşi să-l facă să accepte o dietă restrictivă? Adesea pacientul dezvoltă o aversiune faţă de mâncare. Regula de aur este că pacientului i se poate da ce poate mesteca, digera uşor şi este pe gustul lui. Evident pacientului ar trebui să i se permită să ia masa cu familia, cu câteva excepţii binecuvântate datorită unor circumstanţe speciale. Îi ridică moralul. O persoană cu probleme digestive nu va fi capabilă să digere mâncarea prăjită, murături sau mâncare bogată în grăsimi. În vomă sau diaree, un pacient nu poate reţine nici măcar lichide. Solidele sunt tabu în orice caz. Şi totuşi alte mâncăruri pot cauza dureri gastrice. Anumite tipuri de dureri de gât fac dificilă pentru pacient deglutiţia alimentelor solide sau lichide. Deci trebuie să fie precauţi.

Intr-un articol anterior am vorbit despre ce este homeopatia.

20 noiembrie 2012

Tratamente hemoroizi externi pentru tine

Tratamentele hemoroizilor externi pot fi recomandate doar de catre medicul tau specialist in urma stabilirii unui diagnostic exact. Daca suferi de hemoroizi externi probabil ca stii cat de stanjenitoare si dureroasa poate fi aceasta afectiune. Din fericire exista numeroase tratamente de diferite forme pentru toate categoriile de persoane. Probabil ca stii deja cat de importante sunt aceste tratamente ale hemoroizilor externi pentru cei care sunt nevoiti sa indure toate simptomele acestei afectiune neplacute. Este foarte greu sa duci o viata normala si de calitate daca suferi de aceasta boala.

Cate tipuri de tratament hemoroizi externi exista?

Aceasta intrebare este una des intalnita in randul persoanelor afectate. Raspunsul poate sa difere, in functie de persoana careia ii este adresata intrebarea, dar afla ca daca te gandesti la alegerea uneia dintre aceste variante de tratamente hemoroizi externi, ai o multime de variante din care poti alege. Astfel, aceste tratamente hemoroizi externi se impart in tratamente hemoroizi externi naturale si tratamente hemoroizi externi medicale. Alegerea unor astfel de tratamente hemoroizi externi poate fi destul de dificila, dar trebuie facuta cu grija si numai in urma unei diagnosticari exacte a unui specialist. Chiar daca un proctolog nu va recunoaste acest lucru decat in situatii extrem de rare, acele tratamente hemoroizi externi pentru acasa sunt mult mai eficiente si mai rapide decat cele derulate in unitati medicale specializate si sub indrumarea unor cadre medicale experimentate.

 Ce tratamente hemoroizi externi mi se potrivesc?

Acest lucru il poti afla doar dupa ce primesti un diagnostic exact cu privire la stadiul afectiunii tale. Desi un proctolog este singurul care iti poate pune un diagnostic, acest caz nu se aplica si in cazul recomandarii unor tratamente hemoroizi externi. Exista anumite persoane care, din propria experienta sau in urma unor asa-zise „experimente”, pot da sfaturi cu privire la alegerea unor tratamente hemoroizi externi simple si eficiente, folosind doar cateva ingrediente naturale sau cateva remedii consacrate. Printre aceste tratamente hemoroizi externi se numara si acelea care folosesc vaselina ca element activ in lupta cu inflamatiile din zona anusului. Aceasta se poate gasi in orice farmacie naturista, si se foloseste foarte usor, aplicandu-se pur si simplu pe zonele afectate, diminuand astfel simptomele si stimuland vindecarea rapida a acestora. Aceste tratamente hemoroizi externi sunt foarte populare in randul persoanelor afectate de aceasta boala si se pot aplica foarte usor in cazul oricarei persoane, indiferent de ocupatie, program sau chiar clasa sociala.

19 noiembrie 2012

Alaptarea

Laptele matern este cel mai echilibrat, întrucât conţine anticorpii necesari în lupta împotriva infecţiilor. Pentru ca alăptarea să decurgă corect, trebuie să vă îngrijiţi corpul şi să vă supravegheaţi alimentaţia. Dupa sarcina pentru a vă hrăni copilul, trebuie să alegeţi între biberon şi alăptare. Fiecare soluţie are avantajele şi dezavantajele ei. Dacă aţi luat hotărârea să alăptaţi, îngrijiţi-vă corpul, pentru ca această perioadă să vă apropie, zi de zi, din ce în ce mai mult, de copilul dumneavoastră.

La Început

Pentru a alăpta, aşezaţi-vă confortabil. Spinarea trebuie să vă stea dreaptă, bine sprijinită. Bustul fiind uşor aplecat înainte, ţineţi-vă copilul în concavitatea cotului; gura lui trebuie să fie la înălţimea sfârcului. In timpul primelor supturi, vegheaţi ca nou-născutul să înghită bine colostrul, substanţă bogată în albumină şi în vitamine, care curge în primele două zile, dar care, la primele supturi, nu ajunge întotdeauna în gura copilului. Curând, ritmul deglutiţiei şi zgomotul specific semnalează că bebeluşul bea; el nu suge foarte mult timp, pentru că oboseşte. Lăsaţi-i să-şi recâştige forţele şi, puţin mai târziu, oferiţi-i din nou sânul. Intre pauze, verificaţi prezenţa colostrului prin presarea mamelonului. La două zile după naştere, survine „furia laptelui". In general, ea depăşeşte nevoile copilului. Intre supturi, sânii, plini de lapte, se umflă şi vă dor. Copilul suge lent şi regulat. La început, orarele şi durata supturilor sunt variabile: de la 5 minute pentru fiecare sân, în prima zi, până la, uneori, o oră.

Complicatiile alaptarii

Producţia de lapte se adaptează trebuinţelor copilului într-o săptămână. Uneori pot apărea, pe parcurs, câteva probleme. Fisurile. Ele sunt provocate adeseori de proasta poziţie la sân a copilului, care molfăie mult timp vârful mamelonului fără să sugă. Opriţi alăptarea până la cicatrizarea completă. Limfangita. Este vorba de o inflamare a glandei mamare, însoţită de febră. Poate apărea în orice moment şi necesită un tratament medical şi oprirea alăptării. Abcesul. Este o infecţie rară care provoacă febră şi o durere sub braţ. Se impun un tratament medical sau chirurgical, precum şi oprirea alăptării.

Ingrijirea sanilor in perioada alaptarii

Producţia de lapte este şi se menţine reglată de trebuinţele copilului. Sânii v-au devenit mai supli. De fiecare dată, copilul goleşte un sân, ba chiar şi pe al doilea. Acesta este semnul că-i merge bine. In ceea ce vă priveşte, pot apărea câteva probleme fizice (alăptarea, adeseori dureroasă la început, va deveni, progresiv, o plăcere) şi practice pe care este lesne să le remediaţi: odihna, o alimentaţie echilibrată şi îngrijirile adecvate sunt cei mai buni garanţi ai unei alăptări eficiente. Copilul pare să aibă dificultăţi în apucarea mamelonului? Inainte de supt, masaţi-vă sfârcul şi întindeţi-l. Uneori nu aveţi destul lapte. Completaţi necesarul cu un biberon. Adeseori, mai cu seamă în primele zile, vă dor sfârcurile. In acest caz, fiţi atentă ca nou-născutul să apuce bine în gură şi mamelonul, şi areola lui. Mai multe articole despre corpul uman pe emedika.ro.

04 noiembrie 2012

Ulceratii bucale

Acele vezicule din gura dumneavoastra va provoaca mai multa durere decat ar trebui sa o faca ceva sa de mic. Puteti fi sigur ca intr-o saptamana sau doua, ulceratiile din gura dumneavoastra se vor vindeca si veti putea sa mancati o portocala, chipsuri cu ceapa si smantana, veti putea bea o cana cu cafea sau va veti putea saruta sotia fara a regreta. Intre timp, iata cateva modalitati pentru a reduce durerea si a vindeca mai rapid ulceratiile bucale.


Sigilati ulceratiile

* Produse care pot fi cumparate din farmacii, cum ar fi Orabase, formeaza un strat protector de lunga durata deasupra leziunilor, accelerand vindecarea si ameliorand durerea destul de rapid. inainte de a aplica pasta, uscati zona afectata cu ajutorul unui betisor cu vata.
* Un tip de lemn dulce, cunoscut ca DGL (lemn dulce deglicerizinat) este de asemenea folosit pentru a acoperi ranile. Acesta poate fi achizitionat sub forma de vafa de la unele magazine de produse naturiste (s-ar putea sa fie nevoie sa le comandati): mestecati una sau doua de doua sau trei ori pe zi.
* Sucul de aloe vera - omniprezentul remediu - poate ameliora intr-o anumita masura durerea. Stoarceti putin gel dintr-o frunza de aloe vera. Uscati leziunea cu un betisor cu vata, apoi aplicati gelul. Repetati oricat de des doriti. Vedeti aici cum se utilizeaza gelul de aloe vera.
* Deschideti o capsula de vitamina E si aplicati continutul pe leziuni de mai multe ori pe zi.

Luptati cu bacteriile si luati masuri aditionale

* Amestecati o lingura de apa oxigenata 20% in jumatate de pahar cu apa. Adaugati o lingurita cu bicarbonat de sodiu si o ligurita cu sare, si amestecati pana cand se dizolva. Plimbati solutia prin gura si apoi scuipati-o. Apa oxigenata este un dezinfectant puternic, benefic pentru ca ulceratiile sunt rani deschise si, astfel, vulnerabile in fata infectiilor, care vor agrava durerea. Iar bicarbonatul de sodiu este alcalin si ofera si mai multa alinare durerii prin neutralizarea acizilor.
* Pentru a accelera vindecarea, aplicati o forma lichida (tinctura) de goldenseal pe leziune de trei ori pe zi, cu cel putin o ora inainte de masa. Aceasta planta are proprietati antibacteriene moderate.
* Aplicati pe ulceratie o picatura de ulei din arbore de ceai, care este un antiseptic.
* Preparati un ceai de galbenele. Aceasta planta este folosita de secole pentru tratarea taieturilor, pielii crapate sau iritate si intepaturilor de insecte. Puneti o cana de apa fiarta peste una sau doua lingurite de petale uscate. Lasati sa se infuzeze timp de 10 minute, strecurati si lasati sa se mai raceasca. Faceti gargara cu acest ceai cat de des doriti.
* Multi specialisti considera ca lizina, un aminoacid, ar putea fi benefica in rezolvarea unei deficiente asociate cu ulceratiile. Luati 1000 mg de lizina de trei ori pe zi pe stomacul gol.
* Echinacea este o planta despre care se stie ca intareste sistemul imunitar. Luati 200 mg de doua sau trei ori pe zi imediat ce observati primele semne ale ulceratiilor (Atentie! Nu luati echinacea daca aveti o boala autoimuna cum ar fi lupus, sau o afectiune progresiva cum sunt scleroza multipla si turbeculoza).
* Vitamina C si flavonoidele va vor ajuta sa va vindecati mucoasa bucala. Citricele furnizeaza vitamina C, dar unele pot declansa ulceratii bucale la unele persoane. In schimb, luati 250 mg de vitamina C si flavonoide (care cresc eficacitatea vitaminei C) de trei ori pe zi.
* Zincul s-ar putea sa ajute ranile bucale, precum ulceratiile, sa se vindece mai repede. La primul semn al unei leziuni, luati pana la 25 mg de zinc pe zi, sub forma de dropsuri, pana cand acestea dispar (Atentie! Nu depasiti aceasta doza pentru ca prea mult zinc este toxic).

Puterea profilaxiei

* Evitati alimentele care declanseaza ulceratiile. Este vorba de graul integral, orzul, ovazul, crustaceele, ananasul, smochinele, citricele, ciocolata, tomatele, ardeii verzi si capsunele. Pentru a afla care, daca este cazul, provoaca ulceratiile, eliminati-le pe toate din dieta. Apoi reintroduceti-le treptat, una cate una, pentru a afla care dintre ele determina repartitia problemei.
* Mancati iaurt activ care contine Lactobacillus acidophilus. Aceasta bacterie benefica ar putea sa va ajute sa luptati impotriva ulceratiilor bucale. Mancati trei sau patru lingurite pe zi in scop profilactic.
* Zgarieturile si taieturile minore din gura pot provoca ulceratii. Aveti grija atunci cand mancati alimente cu margini taioase cum ar fi chipsurile si crochetele. Atunci cand va spalati pe dinti, folositi o periuta de dinti cu perii moi pentru a nu va zgaria gingiile.
* Mergeti la dentist daca aveti orice fel de problema dentara care ar putea sa irite partea interna a cavitatii bucale. Protezele care nu se potrivesc perfect sun in mod deosebit o problema.